Mânăstirea Bucium este atestată documentar din anul 1737. Hrisoavele vremii arată că acolo slujea cu credinţă preotul călugăr Isaia Tempea din Mărgineni.
În anul 1737 ieromonahul Ambrozie copia aici lucrarea „Vieţile Sfinţilor“. Mai târziu, în 1761 şi acest lăcaş de cult a căzut pradă flăcărilor, din ordinul generalului Bukov, trimis de împarăteasa Maria Teresa să înăbuşe
manifestările creştinilor ortodocşi din Ţara Făgăraşului.
Istoria arată că încă o tentativă de reconstruire a mănăstirii, a fost din partea reginei Maria dar, după moartea acesteia, proiectul nu a mai fost continuat. Materialele adunate atunci au fost folosite în alte scopuri, dar sătenii nu au renunţat să-şi vadă visul împlinit. Au avut de luptat cu regimul comunist, care interzicea astfel de construcţii. După anul 1989 însă, locuitorii din zonă au prins curaj şi au obţinut autorizaţiile de construcţie. Arhitectura lucrării este de inspiraţie moldavă, stilul mânăstirii Neamţ, iar pereţii sunt pictaţi în frescă. Situata la aproximativ 17 km de Făgăraş, mănăstirea a fost reconstruită în 1990 de către credincioşii din satele Bucium, Mărgineni şi Şercăiţa. Ridicata pe ruinele unei vechi mănăstiri, locul de rugăciune a fost sfinţit cu hramul „Schimbarea la Faţă“.

Desi ascunsa dupa o cotitura de drum, de deal si de munte, ferita de traseele batute ale turismului, Manastirea Bucium e astazi loc de pelerinaj. Mii de credinciosi din zona Brasovului, a Fagarasului si-a Branului vin aici sa se inchine si sa-si vindece bolile, atrasi de puterea deosebita a rugaciunilor rostite de calugari si preoti. Noii monahi ravnesc la sfintenia de altadata, iar sirul nesfarsit al credinciosilor ce asteapta a fi spovediti, precum si biserica neincapatoare duminica si la zile de sarbatoare, dovedesc ca ravna lor e plina de roade. Jertfa credintei e rascumparata inmiit.
Mergeţi să vedeţi mânăstirea de la Bucium! Din Făgăraş mergeţi către Şinca Nouă, sau dacă veniţi dinspre Braşov alegeţi şoseaua Râşnov – Zărneşti- Sâmbăta.
adresa web: www. bucium.ro