Literatura din scoala, in impas
Din orice punct de vedere am privi conditia literaturii romane din scoala, putem observa ca aceasta se afla in impas. Mai intai exista o filosofie, dezvaluita clar sau ascunsa, potrivit careia literatura – ca si alte discipline umaniste – nu ar fi destul de eficienta, nu ar avea un rost practic in formarea tinerilor pentru o societate activa. Tinerii ar dori alta literatura, fara sa se poata stabili care ar fi aceasta, deoarece din partea tinerilor nu prea vin "comenzi literare". Se constata ca elevii citesc tot mai putina literatura, au un tot mai slab interes pentru aceasta, au o cultura literara (autohtona sau universala) tot mai restransa, se exprima cu greutate intr-o situatie de comunicare (orala sau scrisa), in ciuda didacticii si a practicilor de invatare prin care se incearca o dezinhibare si o eficientizare a invatarii. Elevii raspund cu greu - nemotivati – incercarilor didactice de a ameliora lucrurile. Lipsa de motivatie – determinata de factori puternici care vin mai ales din afara scolii – genereaza, desigur, un comportament dezinteresat fata de studiul literaturii. Dialogul elevilor cu cartea, pe de o parte, si cu cartile, pe de alta parte, e minim. Sunt si exceptii, desigur, care ne incanta si care promit sa duca mai departe demersuri inalte.
Literatura nu blocheaza, ci faciliteaza reusita in viata.
Cine mai crede ca o carte frumoasa ar putea opri un suicid? Si totusi, adevarul ar putea fi revelat de o asemenea credinta. Daca am trece in revista cu responsabilitate si seriozitate telurile, fie si virtuale, ale unei educatii moderne, am vedea ca literatura poate sa vina in sprijinul lor intr-un mod cat mai elocvent. Ea contribuie la construirea unui sens comun, faciliteaza intrarea intr-o comunitate, este in scoala si, dincolo de poarta acesteia, te invata sa argumentezi, sa te intaresti, este deschidere si diversitate si mai ales nu blocheaza – cum cred unii –, ci faciliteaza reusita in viata.