Obiective turistice
Biserica reformata | Biserica evanghelica
Cetatea Fagarasului este simbolul tinutului, dar ramâne unul dintre cele mai importante monumente ale României, care îsi ridica zidurile marcate de trecerea vremurilor în centrul orasului. Castelul are o vechime de 650 de ani, a fost construit din lemn si înconjurat de movile de pamânt, ca un punct de aparare în sud-estul Transilvaniei. În veacurile urmatoare cetatea se transforma într-un centru de rezistenta în fata hoardelor de turci si tatari. Cetatea este luata în stapânire în anul 1526 de voievodul Transilvaniei, Stefan Mailath, dar ramâne fara stapân dupa numai 15 ani, când acesta este prins într-o cursa de Mustafa Pasa. El nu mai scapa niciodata din închisoarea Yedicule. Cetatea cunoaste multe transformari, de-a lungul timpului, extinderi si fortificari, pâna în secolul XVII. Stilul architectonic apartine curentului renascentist, în timp ce primele faze ale constructiei sunt marcate de goticul transilvanean. Boltile sunt cu deschideri mari, gotice, în apropierea usilor si ferestrelor ornamentate în stil renas-centist. În anul 1599 are loc un eveniment important: Mihai Viteazul intra triumfal în vechea cetate. În zilele razvratirii nobilimii, Mihai îsi gaseste aici adapost, împreuna cu familia sa. Framântarile vremii au facut ca cetatea Fagarasului sa devina resedinta principilor Transil-vaniei pentru un secol întreg. Aici, s-au tinut patru dintre sedintele Dietei, iar docu-mentele spun ca, la una dintre ele, a participat si o delegatie de-a domnului muntean Serban Cantacuzino. În anul 1630, santul din jurul cetatii a fost largit si legat printr-un canal secret de râul Olt. Tot atunci s-a mai construit si un pod mobil, la intrarea în cetate, ca masura de siguranta în fata atacurilor. Pivnitele întunecoase din cetate au devenit cu timpul celule pentru taranii care se razvrateau. Între anii 1948 - 1960, castelul a devenit închisoare pentru detinutii politici. Cetatea a fost renovata în 1965 iar în incinta ei si-au gasit loc Muzeul Tarii Fagarasului „Valeriu Literat“ si Biblioteca Municipala.
Muzeul Tarii Fagarasului „Valeriu Literat“. Muzeul Tarii Fagarasului s-a înfiintat în anul 1923 având ca baza colectia etnografica a profesorului Valeriu Literat care a trait între anii 1885-1972, cunos-cut ca reprezentant de seama al vietii culturale din orasul nostru în perioada interbelica. Initial, muzeul a apartinut colectionarului Valeriu Literat, pâna în anul 1951 când s-a deschis publicului la cetate si a primit statutul de institutie de stat. În anul 1981se numea înca muzeul „Cetatea Fagaras”, iar dupa aceasta data si-a schimbat denumirea în „Muzeul Tarii Fagarasului”. Este cea mai importanta institutie de cultura din Fagaras si detine obiecte valoroase care fac parte din patrimoniul Tarii Fagarasului. Muzeografii au ca prioritate cercetarea istorica si etno-grafica a zonei, îmbogatirea, conservarea si valorificarea obiectelor de patrimoniu adu-nate din zona noastra. Turistii care calca pragul muzeului au sansa mai întâi de toate sa admire impuna-toarea cetate, dar si o parte din încaperile sale, care gazduiesc expozitiile inedite ale muzeului. Istorie, etno-grafie si arta sunt sectiunile deschise vizitatorilor. Patrimoniul muzeului cuprinde o varietate bogata de colectii: carte româneasca veche, interioare din vechile case de la tara, port popular din zona, ceramica, tesaturi, celebrele icoane pe sticla specifice zonei. Din standurile expozitionale nu lipsesc ouale încondeiate, mestesuguri, arme, numismatica, arta lemnului, documente, lapi-darium, cahle, glajarie, arta decorativa si plastica.
Biserica Sfântul Nicolae, ctitorie a domnitorului martir Constantin Brâncoveanu. Voievodul Constantin Brâncoveanu, sensibil la cererea românilor de Fagaras, a hotarât sa le construiasca o biserica si aceasta pentru ca timp de zece ani, neavând biserica de legea lor, ei au fost nevoiti sa mearga în satele învecinate la slujbe. Cererea lui Brâncoveanu adresata Principelui Mihai Apafi II a fost luata în considerare, însa urmând a fi respectate anumite conditii, între care aceea ca „zidurile noii biserici sa nu fie prea groase nici prea înalte, din respect fata ce Cetatea Fagarasului, ale carei turnuri sa domine în continuare toata împrejurimea“. Deasupra usii de intrare în pronaos se afla Pisania, cu slove sapate în piatra si cu stema Tarii Românesti. Arhitectul nu este cunoscut, însa este foarte probabil ca a fost vorba de unul dintre artistii formati în atmosfera atât de complexa a Scolii de la Hurezi. Biserica, în ansamblul ei, marcheaza prezenta stilului renasterii brâncovenesti. Fatadele evidentiaza doua brâie caracteristice acestui stil, la fel si cornisele de sub streasina, realizate în caramida aparenta. Pridvorul deschis este înconjurat de zece coloane octogonale. Clopotnita, de asemenea de forma octogonala, se gaseste deasupra naosului. Cupolele sunt în numar de trei, din caramida si de forma semi-sferica. Caracteristicile pentru stilul brâncovenesc sunt cele sapte ferestre cu ancadra-mente din piatra sculptata, ca si ancadramentul usii, aceasta pastrata în forma sa originala. Iconostasul bisericii „Sfântul Nicolae“ este cel original, sculptat cu deosebita maies-trie în lemn de stejar, în acelasi stil brâncovenesc si a fost poleit cu foita de aur. Pictura lui a fost realizata, asa cum o dovedesc inscriptiile pastrate de zugravul Preda din Câmpulung.Decorul altarului si al naosului a fost executat în tehnica frescei, urmând îndeaproape iconografia si maniera stilistica bizantina, de cei doi fii ai lui Preda: Preda si Teodosie. Pictura din pronaos s-a executat mai târziu si este o opera de o valoare mult mai mica, a unui pictor necunoscut. În 1723, biserica lui Brâncoveanu a trecut în chip samavolnic în folosinta credin-ciosilor uniti. Vreme de paisprezece ani, biserica „Sfântul Nicolae“ a fost folosita drept catedrala episcopala de doi episcopi greco-catolici, Ioan Pataki si Inochentie Micu Klein. Din 1737, când sediul episcopiei unite s-a mutat de la Fagaras la Blaj, ea a devenit biserica de parohie pâna la 1948, când a revenit în posesia adevaratilor destinatari ai ctitorului, credinciosii orto-docsi. Între anii 1994 – 1998 s-a realizat restaurarea si reconditionarea picturii murale a bisericii de catre pictorii Virginia Videa si Gheorghe Zaharia. În prezent este în curs de desfasurare restaurarea iconostasului de catre pictorul Dorin Handrea din Bucuresti. Privind-o din perspectiva ei tricentenara, putem spune ca biserica Brâncoveanu s-a încapatânat sa ramâna neclintita sub zadarnicia vremurilor si nevrednicia oamenilor, întruparea cea mai vie si mai graitoare a dreptei credinte – lauda ierarhul al carui nume îl poarta, precum si a sacrificiului de a carui cununa s-a învrednicit domnescul ctitor si alesul mucenic al lui Hristos, Constantin Brâncoveanu. Preot, Marcel Dobrea, paroh
Biserica „Sfânta Treime” se afla pe strada Ioan Codru Dragusanu, în apropiere de Protopopiatul Fagaras. Constructia lacasului de cult si a scolii de pe lânga aceasta, începe în anul 1782 pe un teren daruit de Gheorghe Corodi „cel batrân“. Constructia bisericii a fost finalizata în anul 1783, iar turnul acesteia în 1791. Documentele zidirii bisericii, gasite cu ocazia reparatiilor efectuate în anul 1995, atesta ca mesterii zidari fusesera braso-veni. Biserica este pastratoarea unor valori artistice inestimabile. Este vorba despre doua icoane pictate în ulei, de maestrul Erei Bucur si care dateaza din anul 1725. Existenta bisericii a fost strâns legata de negustorii români din Fagaras care au donat bani bisericii. Intelectualii însa s-au preocupat pentru înfiintarea unei scoli românesti. Institutia s-a deschis în anul 1869, dar a functionat pe lânga biserica doar pâna în anul 1873.
Biserica Romano-catolica si Mânastirea franciscanilor. Fagarasenii o cunosc sub denumirea de „Biserica cu papusi“ sau „Biserica de la Pater“. Este un lacas de cult deosebit dar, din pacate trebuie conservat si mai ales renovat, pentru ca risca sa se degradeze. Este unul dintre punctele de atractie pentru turisti, astfel ca daca ajungeti la Fagaras nu ocoliti acest monument istoric, mai ales ca se afla chiar pe DN1 (B-dul Tabacari - intrarea pe aleea Vasile Alecsandri).
Scurt istoric
Singura biserica din Fagaras, în secolul al XV-lea, se afla pe strada Becleanului actuala Doamna Stanca. Aceasta a fost distrusa cu ocazia reformei din secolul al XVI-lea. Calugarii franciscani au obtinut în anul 1736 un teren, iar în anul urmator au construit actuala biserica romano-catolica si manastirea franciscana. Biserica a fost binecuvantata cu învoirea episcopului din Transilvania, Gyorgy Sorger, în cinstirea Sfintei Treimi, de un calugar franciscan misionar din Bavaria, Bennig Soner, care a supravegheat si a condus lucrarile de constructie ale lacasului de cult. În anul 1747, pe lânga mânastire a functionat si o scoala, condusa de calugari franciscani. La 31 mai 1760, orasul a fost distrus în mare parte de un incendiu. A ars acoperisul mânastirii, gospo-daria si scoala, iar din biserica au ramas doar peretii laterali. A fost distrusa toata înzestrarea bisericii. În anul urmator, 1761, biserica si mânastirea este refacuta, în forma actuala. Biserica Romano-catolica este construita în stil baroc tarziu (rococo). Înca de la început, în interiorul bisericii au fost asezate opt altare din lemn vopsit, în stil baroc târziu, con-struite pe cheltuiala credin-ciosilor, între anii 1765 -1775 . Astazi au mai ramas altarul principal, altarul Sfântului Anton, altarul Sf. Francisc, altarul Sfintei Cruci si amvonul. În pronaosul bisericii troneaza Isus (Rastignitul Mare), sculptat din lemn. Biserica are o orga, marca Angster, care dateaza din anul 1895. Între cele doua razboaie mondiale, fratele Felician a împodobit interiorul cu ornamentatii în stuc potrivite stilului bisericii.
Mânastirea franciscana. A fost una dintre cele mai mari ale provinciei Franciscane din Transilvania si a fost construita în acelasi stil arhitectonic cu biserica. Atât mânastirea, cât si biserica sunt monumente istorice care fac parte din patrimoniul national.
Biserica Romano-catolica este deschisa zilnic între orele 7.00 si 19.00. Demn de retinut este faptul ca si astazi se respecta traditia franciscanilor, astfel ca, în fiecare sâmbata seara, Sfânta Liturghie se oficiaza în Limba Latina.
Biserica Reformata a fost construita în anul 1712. Lacasul de cult adaposteste, chiar la intrare, doua valoroase coloane. În interior se gasesc un amvon cu o decoratie sculptata în piatra si o orga veche.
Biserica Evanghelica a fost ridicata în anii 1842-1843, dupa ce edificiile anterioare au fost distruse rând pe rând în incendii. Adevaratul ctitor al bisericii concepute in stil neoclasic este considerat Karl Brukenthal. La intrarea în biserica se afla trei monumente funerare din prima jumatate a secolului al XIX-lea, pe care sunt cioplite însemnele breslei tabacarilor sasi si a rotarilor. Biserica adaposteste o orga veche.
