Cetatea, resedinta a principilor Transilvaniei
Ridicat ca loc de aparare în sud-estul Transilvaniei, Cetatea Fagarasului ajunge punct de rezistenta împotriva incursiunilor tataresti si turcesti. Cetatea si domeniile înconjuratoare au intrat în 1526 în stapânirea voievodului Transilvaniei Stefan Mailath (fiul unui boier român din Tara Fagarasului). Condusi de Mustafa Pasa, turcii o ataca în 1541 si, atragându-l într-o cursa, îl fac prizonier pe voievod. Închis în faimoasa închisoare „Yedicule” (7 turnuri), el avea sa moara dupa 10 ani, fara sa-si fi putut capata libertatea. În 1599 si-a facut intrarea în cetate Mihai Viteazul. Batrâna cetate i-a ramas credincioasa voievodului si în zilele grele ale razvratirii nobilimii, dându-i adapost lui si familiei sale; bustul Doamnei Stanca, îndurerata sotie a lui Mihai, asezat la intrarea cetatii, aminteste de acele clipe dramatice.
Cetatea a mai fost, cu unele mici întreruperi, resedinta a principilor Transilvaniei, sala Dietei, aflata la primul etaj, gazduind patru din adunarile tinute aici. Documentele vremii consemneaza ca la una dintre acestea a participat si o delegatie a domnului muntean Serban Cantacuzino. În 1630 santul din jurul cetatii a fost largit si legat printr-un canal secret de râul Olt; a mai fost construit un pod mobil la intrare, pentru ca în caz de pericol sa poata fi ridicat. Cu trecerea anilor, magaziile si pivnitele de aprovizionare ale cetatii au devenit celule în care erau aruncati taranii iobagi razvratiti. Cetatea nu a fost cucerita niciodata.
